Versuri soran nu pierdeți în greutate, Faceți căutări pe acest blog


Desigur există o mare exagerare în această expresie, rămasă în sufletul meu de pe timpul când trăiam cele de mai jos. Şi totuşi Andrei Cădere a constituit un reper pentru tânărul aspirant la perfecţiune ce eram!

Îl socoteam oare perfect?

  1. Interventii de slabire la adulti
  2. Poesis international 12 by Casa de Editură Max Blecher - Issuu
  3. Aproape 50 de oameni au nevoie să slăbească

Nici vorbă! Pe zi ce trecea îi descopeream noi defecte. Reclamaţii nici măcar verificate, născocite pentru a mai râde niţel!

”O să ne călcăm pe picioare”. Povestea primului job

Nu că aveam un simţ moral prea dezvoltat, însă mă distingea de amicul meu o conştiinţă mult mai matură sau cel puţin aşa mi se părea Andrei era sărac lipit în privinţa unei atari conştiinţe. Deşi mama sa nu se mişca din pat, într-o cameră de servici, bolnavă de nervi, abia hrănită de nişte rude.

Poate că cel care îşi asumase această sarcină era fratele lui, student la Facultatea de Mine şi Petrol. Acesta se străduia să-şi facă un viitor şi un rost, în pofida interdicţiei la studii adusă de condamnarea politică a părintelui lor.

Cred că cel în urmă menţionat fusese diplomat, sub regimurile trecute, ori poate şi mai mult. Andrei, tocmai deoarece era lipsit de grija părintească faţă de formarea lui morală, la vârsta când acea grijă era mai necesară ca oricând, se lăsase atras şi derutat fie de exemplul dăunător al cuiva din mediul în care evolua acesta era cazul citat, dacă-mi amintesc binefie că se lăsa ameţit de prostiile ce trec prin mintea unor copii cu o lectură prost dirijată, nesupravegheată, cum ar fi atâtea dintre paginile lui André Gide, promotorul actului gratuit.

Adevărul este că nu-i cunosc păcat mai mare decât această versuri soran nu pierdeți în greutate antiumană. Dar peste ea socoteam a nu fi avut dreptul de a închide ochii eu, judele necruţător al prietenului meu Figura lui prelungă, cu marginile tăiate geometric, limpede, cu pielea oacheşă având perii mai curând jupuiţi decât raşi din pricina sărăciei, probabil, ce-l împiedica să schimbe suficient de des lamele de bărbierit se lumina de un surâs fin, versuri soran nu pierdeți în greutate delectării la gândul că avea să nască surprize în existenţa acelora implicaţi de el în astfel de acţiuni.

Abia atunci înţelegeam rolul vag pervers al ispitei prin care trecea şi care rol mă irita. Totuşi, a învins în el totdeauna - bănuiesc - cenzurarea îndemnului malefic.

versuri soran nu pierdeți în greutate

Nici el personal, nici zvonurile, nu l-au acuzat vreodată de a fi adoptat comportamentul acela neobişnuit şi inuman, rod al vărstei, cum spuneam, şi al absenţei unei îndrumări morale cuvenite. În pofida schimbării ce intervenea în trăsăturile sale, sub impulsurile de acest ordin, Andrei rămânea un tânăr bărbat încântător - ba frumos! Membrele îi erau prelungi şi cum nimic din hrana sa nu-l pregătea pentru îngrăşare, rămânea svelt ca un înotător, fără să fi sugerat în nici un fel corpul sportivului.

Dimpotrivă, părea uşor delăsător în ceea ce privea înfăţişarea sa fizică, ceea ce era firesc în condiţiile de înghesuială în cari se desfăşurau zilele versuri soran nu pierdeți în greutate, în aceeaşi cameră cu mama lui. Pe acest Andrei l-am dus la Sfânta Mănăstire Antim, frecventată de mine în acea perioadă când preocupările mă împingeau în complet altă direcţie decât îl târau pe el.

L-am îndemnat să mă urmeze cu nădejdea că avea să-i facă bine, din punct de vedere moral, apropierea de părinţii monahi şi duhovnici care, pe mine unul, mă fascinau. Am avut norocul ca, de la bun început, să-l întâlnim între clopotniţa pe sub care intrai în curtea aşezământului - în adăpostul căreia dormise ziaristul şi poetul călugăr, părintele Daniel Sandu Tudor - şi corpul de clădiri al chiliilor, al bibliotecii monahilor, dintre aceleaşi ziduri cu precedentele, şi aceea a Sfântului Sinod, taman pe unul dintre cei mai căutaţi cercetători de suflete ai locului: Părintele Sofian, pictorul bisericesc cu chip de Moş Crăciun şi sufletul clătinat între apele raiului şi rigolele vulgarităţii ce ne înconjura, deşi nepângărit de miasmele celor din urmă.

Într-acelaşi om Pe semne, Sfinţia Sa ne citea pe chip nedumerirea stârnită de remarcă.

versuri soran nu pierdeți în greutate

Aşa încât adăugă, pentru o mai limpede luminare a noastră: - "Andrei, cel dintâi mucenic, stă pentru înălţare. Cine dintre cunoscuţii noştri mai ştia să manipuleze simboluri? Era cel dintâi pe care să-l fi putut înfăţişa lui Andrei, pentru a-i dovedi în ce medii distincte ne învârteam Triumful meu asupră-i îl socoteam definitiv.

Aşa este uneori simţământul amiciţiei la vârstele prea fragede De unde se vede că oricât îl preţuiam pe feciorul fostului membru al delegaţiei române la Conferinţa pentru pace, de la Paris şi conducător al Misiuii Militare Române pentru Estul Îndepărtat, în aniirezidentul regal, din timpul lui Carol al II-lea, al Dunării de Jos. O ţâră de invidie măcar tot aveam faţă de el, o brumă de invidie ce mă reţinea să-l fi iubit pe deplin.

versuri soran nu pierdeți în greutate

Datorită acesteia, bucuria resimţită la dezvăluirea calităţilor ascunse ale omului lui Dumnezeu care mă primea în chilia sa. Nu mai avea nici o greutate faptul că petrecusem împreună o noapte în cimitirul Versuri soran nu pierdeți în greutate, neştiuţi de nimeni decât de cei ce odihneau veşnic printre arbuşti şi sub paturile de flori puternic şi funebru aromate, ca-n versurile lui Bacovia. Nu mai conta ziua când am vizitat - echipă practicând un sport nepotrivit vârstei noastre - morţii dintr-o cameră îngheţată de la Morgă, cu ajutorul unei sticle de vin dăruită paznicului local.

Nimic nu mai avea importanţă. Nu mai atârnau cincizecile de votcă date peste cap împreună, într-o singură mişcare la unison, şi nu ni se mai clătinau sub frunte, când întorceam privirile unul către celălalt.

Nu mai avea putere formativă decât prezenţa Atoatefăcătorului lângă cişmeaua ridicată pentru dezaltararea credincioşilor, în zilele zăpuşitoare ale verii bucureştene, veniţi să se închine între zidurile de cărămidă aparentă, coşcovite, ştirbite de var şi tencuială şi roase de carii vremii inegale şi deseori necruţătoare cu sufletele păguboase ale frecventatorilor.

Cine se mai simţea înalt ca versuri soran nu pierdeți în greutate doi? Cine ajunsese la transubstanţierea cuvintelor în Realitate, cum o păţisem noi? Andrei voi să-mi vădească a nu se fi lăsat nici el mai prejos ca mine, în cursul anilor trăiţi în secret faţă de celălalt.

O vizită la Teatrul Naţional poate în coridoarele întunecoase ale culiselor mă iniţie într-o colecţie pe cale de a se înjgheba, de portrete ale marilor actori strălucind pe scena noastră întâistătătoare. Alături de cele făcând cinste galeriei de artă ca obiect, prin finisarea lor, ca şi prin definitiva lor înscriere printre capodoperele artistice ale neamului, se afla, în stadiu de schiţare şi verificare, şi portretul interpretului meu preferat de dramă şi tragedie, marele Emil Botta, actorul şi poetul inegalabil.

Manifestându-mi zgomotos entuziasmul, Andrei se oferi să mă introducă în atelierul pictorului, un Sorin Ionescu necunoscut mie, deşi credeam că pe toate le ştiam Mândru a avea rolul său în elaborarea operei, la întrebarea de unde-l cunoştea, prietenul îmi mărturisi ceea ce nu aflasem încă despre el. Anume că, pentru a-şi întregi veniturile, de câte ori avea ocazia, poza unui plastician sau altuia. Ba chiar i se propusese să fie ajutat cu un salariu fix în cadrul Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", pentru contribuţia de pozare în faţa ochilor necruţători ai portretiştilor, ceea ce avu chiar loc spre temperarea foametei endemice ce-l chinuia pe tânăr.

O să-ţi placă omul mai mult decât oricine. GazdaEra un bărbat de peste patruzeci de ani. Statura îi era medie; umerii destul de laţi.

CUPRINS C R E D I N Ţ A C A L E A N Ă D E J D E A A D E V Ă R U L D R A G O S T E A V I A Ţ A

Dar trupul îi era rotunjit datorită lipsei de activitate fizică: îţi petrecea timpul aproape exclusiv în faţa şevaletului. Era brunet, cu o coamă deasă de păr corbiu. Fruntea sa avea laturile înălţate, rozându-i, la capete, din creşterea abundenţei dezordonate a acestui păr.

Versuri soran nu pierdeți în greutate timp, firele aveau să i se rărească, făcând loc unui început de chelie.

Predici, convorbiri, conferinţe 7 Toţi murim! Toţi murim! Pomenirea morţilor - Sf.

Nasul ieşea din întregul figurii atrăgător. Ochii, niţel bulbucaţi, negri, acolo unde îşi fixau privirile, participau cu intensitate la conversaţie, erau vii, blânzi, incitanţi.

Mâinile, cu degete prelungi, interesante, erau elocvente, un mijloc suplimentar de exprimare. Pupilele sale te examinau fără ostoire, parcă intenţionau să te soarbă, să te priceapă mai bine. Cântăreau persoana din faţa sa cu asiduitate, de ca şi cum nu s-ar fi putut opri din investigarea înfăţişării acesteia, investigae mai puternică decât voinţa lui.

machinaland: arhivam

Era căutarea unui pictor. Nu numai că se străduia să urmărească trăsăturile, ci era evidentă strădania lui de a trece dincolo de chip, către gând, către fire, către personalitate. Un astfel de om în mod firesc mă atrase de la prima întâlnire şi m-am simţit recunoscător şi îndatorat prietenului meu că mă condusese în strada Italiană, unde pare-mi-se locuia artistul. Ceea ce mă izbi în interiorul casnic al artistului era prezenţa sărăcăcioasă a unei singure picturi de provenienţă yoghină, conform recomandării gazdei.

Aceasta simţise că aşa ceva aştepta copilul ce eram de la un creator cu renumele său ocult. Dealtfel, când am insistat cu iscodirea ce altceva din odăi mai avea aceeaşi origine, cu cinstea sa proverbială şi naivă, Sorin Ionescu lăsă impresia că era pentru întâia oară întrebat versuri soran nu pierdeți în greutate ceva şi, ocolind, cu o curiozitate feciorelnică, pereţii, cu privirile neasemuit de blânde îmi păreau - în lipsa mea de respect - că le puteam asemui cu ale unui viţel rămas cruciş în dreptul porţii celei noi Avea în glas şi o nuanţă de regret adusă de trista-i descoperire de moment.

Urma să-mi dau seama în multe rânduri că viitorul meu prieten plastician avea capacitatea de a mima fără voiecu cinste, trăirile celui cu care se confrunta, izbutind să se suprapună sufletului aceluia, în loc de a i se opune, de pe poziţii duşmănoase, cum stau lucrurile deobicei între oameni.

”O să ne călcăm pe picioare”. Povestea primului job - Treizecizero

Aşa şi atunci, Sorin parcă se găsea într-o vizită din aceeaşi categorie cu a mea, o primă vizită în casă străină, ambii examinând murii cu o curiozitate egală, în căutarea semnelor lăsate de nişte preocupări de odinioară, ciudate, dar nu mai puţin însemnate pentru evoluţia sa posterioară. Îmi explic această absenţă printr-aceea că noile sale preocupări plastice versuri soran nu pierdeți în greutate adânceau trecutul în umbră, nelăsându-i versuri soran nu pierdeți în greutate lumină pentru păstrarea sa în conştiinţa vie, la care îl obligam cu interogaţiile mele de circumstanţă.

Dar ce reprezenta uleiul suspendat de micuţu-i inel pe zid? Pentru cititorii care nu cunosc această denumire şi locul înţelesului ei în biografia mea timpurie, câteva explicaţii sunt necesare. Ea se realizează odihnind un genunchi pe pătura ce ne însoţeşte exerciţiile, culcând restul piciorului în continuare şi ridicând al doilea picior peste cel dintâi. Secretul unei realizări desăvârşite a acestei dificile posturi, în care călcâiele top zece sfaturi pentru pierderea de grăsime fiecare pe pulpa piciorului opus, este menţinerea coloanei vertebrale în linie dreaptă, ca şi când practicantul doreşte să înţepe văzduhul cu creştetul.

Atari detalii îmi erau cunoscute din felurite cărţi, traduceri în datilograme, caiete cu notiţe versuri soran nu pierdeți în greutate în propria sa tinereţe de către profesorul meu Leon Leviţchi, din scrierile lui Paul Brunton şi, mai ales, Mircea Eliade. Versuri soran nu pierdeți în greutate este cazul să insist asupra a cât de mare pondere a avut asupra sufletului meu broşura celui din urmă: "Prin munţii Himalaiyeii" sau volumul semnat de cel dintâi: "India secretă".

Însuşi Sorin Ionescu urma, mai târziu, prietenia noastră adâncindu-se, să-mi împrumute un caiet de desen cuprinzând posturi de hatha yoga, schiţate în cărbune, a căror eficienţă - la timpul său versuri soran nu pierdeți în greutate o experimentase el însuşi.

Aşadar, cititorul a sesizat o oarecare dezamăgire a mea în faţa operei sale pictate în ulei, în faţa acelui univers albastru închis şi mişcător. Pânza sau cartonul reprezentau o margine de lac cuprinsă de întuneric, cu urme de spumă murdară. Din apele lui ieşea o barcă poticnită de ţărm, balansată de undă, cum sta ancorată la mal, în plinul legănării valului.

versuri soran nu pierdeți în greutate

Era clipa îmbinării luminii cu întunericul ce câştiga întinsul clătinat? Era momentul prelung al zorilor încă neînvingătoare? E sigur că se juca una dintre dramele obişnuite artei celui dinainte-ne, o dramă pe care nici astăzi - după zeci de ani - nu o pot zmulge din sufletul rănit în acele timpuri de dorinţa de a pătrunde într-o lume misterioasă, de a mă pierde în ea.

Fără să fi răspuns nici pe departe aşteptărilor mele, imaginea pensulată versuri soran nu pierdeți în greutate pictor, sub influenţa viziunii sale, aducea în viaţa mea un aer straniu ce continuă a mă sătura, cum am mai spus-o. Nu era altarul de la Badrinath, cunoscut şi sub numele Badrikashrama, adăpostul Domnului Narayana?

Nu, nici vorbă! Era numai o modestă - dacă nu chiar jerpelită - ambarcaţiune a vreunui pescar localnic anonim. Cum oare acest subiect smerit să fi făcut parte dintr-o tagmă atât de nobilă himalayiană? Cu acea barcă răscolitorul adâncurilor câştigase pâinea familiei, străbătând, precum unii dintre viitorii apostoli ai lui Iisus, valul mai bogat sau mai sărac în peşte, în căutarea liniştirii pântecelui şi a inimii bolnave de singurătate.

versuri soran nu pierdeți în greutate

Un pescar pe care-l iubeam pentru că străbătea cu neorgolioasă inconştienţă tărâmul altarelor din vechime. Gândul îmi rătăcea prin Carpaţii ce îmi legănaseră versuri soran nu pierdeți în greutate şi se împotmolea în nesiguranţa stârnită de neamul meu şi de iubirea lui de nemurire a pietrii.

Şi noi aveam Babele moştenire, Omul, Caraimanul, uriaşul Ceahlăului; şi noi clădisem bisericile săpate în piatră din Munţii Buzăului, Mănăstirea de la Corbi, aceea de la Cetăţuia, cea de la Versuri soran nu pierdeți în greutate şi, spre mâhnirea mea, nimeni nu le pomenea, nu trăia cu conştiinţa că erau nişte unicate, sfinţite de strămoşi necunoscuţi.

Aveam atâtea peşteri locuite cândva de sihaştri, dar uitate cu desăvârşire de către contemporanii noştri Pe cât au răsunat în acele unde şi ţărmuri scripturile indienilor, ei au ajuns a socoti că nici unul dintre dânşii nu ar fi desăvârşit dacă n-ar vizita aceste locuri sfinţite de credinţa antecesorilor, cu versuri soran nu pierdeți în greutate Badrinathul.

Soaţa unui ieşit din rânduri învăţat indian, anume gingaşa Arundati, l-a întrebat pe bărbatul său, într-o bună zi când l-a simţit bine dispus faţă de copilăreştile-i nedumeriri, l-a iscodit pe Vasishta, cel a multe ştiutor: - "Ce are deosebit Badrinath că întreaga liotă de vizitatori îl preţuieşte?

Însă nu este uşor să îndrepţi într-acolo acea privire sfântă. Numai acela care s-a rugat Domnului în decursul a o sută de naşteri îşi va dobândi slobozirea.

O astfel de persoană este potrivită mokshei, adică eliberării. Până şi cel care rosteşte numele Domnului Badri Narayana va fi eliberat de toate păcatele sale. Acela care se scaldă în undele sfinte şi oferă hrană şi flori Domnului şi cel care oferă lumina veşnică sunt cu adevărat foarte norociţi. Toţi zeii se vor închina la picioarele lor.

Oh, Arundati!

Vreau să mă fac dieta

Domnul Badrinath cunoaşte Vedele toate şi poate scoate pe careva din bezna ignoranţei la lumina înţelepciunii! Templul Badrinath ţine legătura cu trecutul imemorial. Fiinţa în timpurile vedice şi bună parte din imnele acelor vremuri demult apuse au vibrat pe corzile nevăzute, coborâte din constelaţii peste meleagurile sale.

La fel, acolo au umplut cerul, din zare în zare, versuri soran nu pierdeți în greutate fragmente din Upanishade. Înţelepţi care au lăsat dâre de lumină şi pulbere de stele în legende şi istorie, precum Nara şi Narayana, stinşi în veacuri ninse de uitare, vin şi astăzi, din lumea lor de Dincolo, vii ca toţi viii, în această Vale a Zeilor, să-şi practice neîntrerupt asceza. Cărturari neasemuiţi, precum Vyasa, cu ajutorul lui Ganesha, a scris Mahabharata aici, asemeni unui Sfânt Apostol Ioan, şi acesta bizuindu-se pe puterile unui scrib tânăr, Prohor, împuternicit şi întărit de Dumnezeu.

Tot cel dintâi pomenit, şi tot aici, a adunat Vedele, poeme circulând din om în om. Le-a împărţit în patru, iar acele fragmente le-a predat celor mai străluciţi patru ucenici ai săi. Cinci, din cele şase şcoli filosofice şi-au redactat acolo tratatele.

Oricare indian ce se respectă gândeşte a fi destul să vizitezi Badrinath, pentru a te elibera din lanţul transmigrărilor. Astfel de cugetări adânci şi adevărate se înşirară pe buzele rumene ale înţeleptului, precum mătănii de polen sfinţite. Ele se încărcau în sufletul său cu aurul necondiţionat aflat la dispoziţia căutătorilor, transmutat din materia cenuşie cuprinsă între tâmple în valori strălucite şi fără slăbire ibc, într-un proces misterios al unei alchimii autentice.

Sămînţa e lăsată să moară: uşile închise ale dreptăţii în cazul Gheorghe Ursu | Contributors

Delicata lui umbră - mă refer la Arundati, cea iubită de zei - sorbea dulcea mireasmă ce cobora pe sub musteţile bărbatului ei, cele înspiralate la capete şi răsucite cu grijă şi mândrie ostăşească masculină.

Pe măsură ce cuvintele lui se rostogoleau, mângâietoare, către dumneaei, o pace de dincolo de fire o cuprindea tainic, legănător, odihnitor şi îmbogăţitor. Şi astfel se petrecu acea dulce după amiază, scăldată în învăţarea căilor divine. Să fie de mirare ca şi un biet copil cum eram să viseze la a fi înhumat, după stingere, în acel tărâm al salvării - deşi în cazul morţilor, indienii au alte obiceiuri şi-şi dăruiesc cadavrele Focului atoate clăditor şi atoate mistuitor?

Oare chiar ignoram această regulă a morţii?

Ce vreau eu să spun e că, dacă toată viața am reușit să mă mențin pe la de kilograme.

Îmi putea scăpa aspectul ei higienic, de apărare a viului în faţa putrefacţiei ce ameninţa şi scurma cu puzderie de boli pământul şi apele lui freatice, sălăşluitoare în bezne fără de început şi fără de sfârşit? Oare nu voiam pătrunde în logica obiceiurilor locale? Cu siguranţă, habitudinile de cugetare ale civilizaţiei albilor mă impregnau, dacă se puteau număra sub ideea cugetării, neplăcându-mi a pune în cumpănă cele ce le alesesem definitiv cu inima negânditoare la motivările obiceiurilor străvechi.

Şi versuri soran nu pierdeți în greutate nădăjduiam să se petreacă minunea acelei contopiri cu ţinuturile Nemuririi? Simţeam de pe atunci - dintr-o adolescenţă dezgustată de realităţile politice la care fusese înlănţuită să îmbătrânească, simţeam că nu mi se acordase nici o şansă de a lua urma maeştrilor mei spirituali Eliade şi Brunton, în căutarea Desăvârşirii.

Simţeam că viaţa mi se irosea inutil şi că, pentru unul ca mine, fecior de mic burghez, cum se numeau pe atunci răsadurile intelectualilor, ba chiar şi ale funcţionarilor, nu mai exista cale de pătrundere printre nourii disperării, către paşnicele raze solare. A călători, totuşi, de ici-colo, cu felurite misiuni culturale, nu era o imposibilitate. Erau anii faşti ai comunismului, anii când mulţi fugeau departe de această închisoare permanentă, în căutarea libertăţii.

versuri soran nu pierdeți în greutate

Poate că aş fi putut şi eu lua calea evadaţilor şi să ajung la a-mi vedea visul cu ochii şi, aşa cum spune zicerea italienească, apoi să mor De ce m-aş fi întors? Deoarece pe pământul patriei mi-ar fi rămas tatăl şi mama, colegii de bancă de la şcoală, vecinii de care mă aflam mai apropiat, toţi pregătiţi de securitate a suferi în locul meu - cum s-au petrecut lucrurile cu cele două eroine al piesei mele "Ultima nădejde".

Şi nu le puteam face pocinogul acesta al suferinţei nemeritate.