Seria mea de ardere jurnal grasă nebună deutsch


Publică: — Rănile tăcerii haiku-uri şi poeme în versuri albeEditura Nigredo, Arad, Instrumentul de scris, prin care se scurge viaţa trăită, sunt eu cu toată fiinţa mea; şi prin aceste consemnări, simt cum viaţa-mi însăşi se preface în slove! Ceea ce am reuşit însă este că mi-am format o mulţime de invidioşi; de ei având parte, întotdeauna, cu vârf şi îndesat. Fiind un introvertit sadea, am căutat refugii în lectură, în scris, şi în frecventele scufundări în Natură, aceste îndeletniciri alcătuindu-mi reperele mele de consolare.

Tensiunea spirituală pe care o trăiesc mai tot timpul este suficient de mare ca să mă aplec frecvent asupra foii albe de hârtie. Dobândirea unei stări de relativ calm, prin aşternerea gândurilor pe hârtie, îmi dă un sens al existenţei: scriind am sentimentul că săvârşesc ceva util — universul cuvintelor, prin scriere dar şi prin lecturi, fiindu-mi antidot sigur contra unor anume angoase care mă împresoară.

De scrierea fictivă nu am fost prea interesat nicicând. Dintotdeauna m-au atras jurnalele, memoriile, autobiografiile, interviurile, corespondenţele.

sunt stimulente pentru arzătoare de grăsimi

Şi, de timpuriuam şi purces la a-mi scrie propriul meu jurnal; caietul nu a avut însă parte de o prea lungă existenţă, fiind confiscat curând de prea vigilenta-mi mamă care, mai apoi, l-a încredinţat focului!

Ca anonim, încerc, prin aceste notaţii să stăvilesc uitarea cea acoperitoare de tot şi de toate. Doresc ca prin aceste scrieri să-mi limpezesc apele interioare, eliberându-mă în felul sfaturi de slăbit în 2 luni de poverile cele mult prea apăsătoare.

  • Calaméo - Urmuz No 9 10
  • Sfaturi principale pentru pierderea în greutate
  • O exista oare vreun rai al lor?
  • S-a născut în Germania, unde şi-a petrecut primii 13 ani din viaţă.
  • ECKHART TOLLE | De vorba online - Maria Nanu
  • Zile scrise (Jurnal I) by Mihail Bica - Issuu
  • De ce e poezia necesară Era atâta muzică country.
  • (PDF) Jurnal - Oana Pellea | Alexandra Serban - parohia-apostol.ro

Alung durerile vieţii, dureri în fond inerente existenţei oricui, fugind de urâtul lumii prezente, refugiindu-mă în Natura cea veşnic măreaţă, darnică şi primitoare. Apoi, mai nou, îmi caut alinări şi în lumea virtuală, mult prea insipidă din păcate. Şi, zic eu, atâta vreme cât mai am impulsul de a scrie, nu e atât de cruntă apăsarea asupra fiinţei mele. Scrisul mă ocupă şi mă preocupă; şi aşa a fost dintotdeauna în ce mă priveşte… Din aproape în aproape, mi-am dat seama că are prea puţin rost să mă perpelesc pentru o puzderie de fleacuri care prea mult mi-au acaparat atenţia, punându-mi la încercare nervii, răbdarea.

Refugiul în scris şi în citit mă bucură; dar nu mă acaparează întra-atât încât să le fiu rob. Prin scris, vieţuirea mea ajunge parcă mai tolerabilă, aerul devenindu-mi mai respirabil, mai oxigenat.

Urmuz No 9 10 2020

Mi-a fost dat să cunosc deşertăciunea şi fragilitatea lucrurilor pământeşti; starea de provizorat a omului m-a neliniştit şi mă nelinişteşte. În tot acest periplu, scrisul şi cititul mi-au fost, şi îmi sunt, factori de echilibru… Dar expunându-mi public frământările, gândurile, propriile mele experienţe şi speranţe, ambiţii şi neputinţe, nu dau oare dovadă de o anume indecenţă, de lipsă de pudoare?

  • PÂN LA DUMNEZEU TE MĂNÂNCĂ SFINŢII! - PDF Free Download
  • 3 kg diferență de pierdere în greutate
  • Непрерывного взаимодействия нет, если только изучаемый вид сам не предпринимает нужные для этого действия.
  • Элли внимательно поглядела на полосы.
  • (PDF) Colecţie coordonată de DENISA COMĂNESCU | Alexandra Serban and Teodora Avram - parohia-apostol.ro
  • Нерегулярные, - ответила Эпонина.

Nu ştiu… Cred totuşi că atâta vreme cât nu poate dăuna nimănui conţinutul acestui jurnal, el poate fi citit şi de alţii.

Mai bine aşa, decât să-mi rămână zăvorâte anumite preocupări, idei sau sentimente, undeva în tainicul ascunziş al sufletului meu. Stăruinţa mea, în ale scrisului, este orientată înspre a-l săvârşi cât mai vibrant, cât mai expresiv şi mai frumos în această limbă a sufletului meu care este limba română! Prin publicarea acestor consemnări, departe de mine gândul de a-mi aroga aere de importanţă de vreun anume fel. Aceste notaţii rămân simple exerciţii şi modalităţi de a mă defula într-o limbă în care mi-a fost dat să vorbesc atât de puţin, cu toate că îmi este limbă maternă!

Aşa pierderea în greutate orice sfaturi, unica modalitate de compensare a acestui neajuns a fost, şi este, scrisul — deci şi acest jurnal. Jurnalul, ca specie literară, este o expresie a singurătăţii individului care scrie; iar eu şi prin faptul scrierii rămân, de când mă ştiu, un vajnic amant al seria mea de ardere jurnal grasă nebună deutsch.

În pofida notei melancolice a scrierii, nu aş crede că din aceste notaţii diaristice ale mele ar răzbate nişte gemete ale unei fiinţe speriate de viaţă. Îmi place să ştiu că aceste consemnări sunt, şi rămân, doar nişte expresii ale unei nelinişti interioare ale fiinţei mele, frământări izvodite din întrebări şi căutări inerente, în fond, oricărei existenţe conştiente.

Prin aceste scrieri nu vreau să conving, nu vreau să seduc! Doresc doar să deschid nişte porţi către lăuntricul meu sufletesc şi să las cale liberă acelora care vor să intre pentru a mă cunoaşte mai bine. Dar mai scriu jurnal — aspect esenţial — şi pentru ca eu să mă cunosc mai bine; şi, astfel, să reuşesc să devin mai stăpân pe mine, să mă regăsesc în faptul scrierii ca într-un loc sacru de reculegere în tihnă.

Alături de scrierea prozei scurte, şi foarte scurte, precum şi a unor eseuri, scrierea jurnalului m-a atras, de la început, prin deschiderea ei nelimitată în care se pot strânge laolaltă subiecte multe şi diverse. Jurnalul a fost prima mea scriere, înainte de poemul haiku şi cel în verslibrist.

slăbire a corpului de slăbire

Notaţiile diaristice au fost, incontestabil, pepiniera scrisului meu, locul în care mi-am putut forma un stil, un mod de gândire; consemnările servindu-mi, totodată, şi ca depozitare, nu atât de teme şi idei cât, mai cu seamă, de sentimente, de trăiri. Chiar dacă jurnalul ca fapt de scriere este, prin definiţie, unul subiectiv, el neavând menirea de a plăcea, ci pe aceea de a convinge, eu am încălcat regula, conştient, de repetate ori, optând pentru strecurarea de nuanţe literare în redarea gândurilor şi a faptelor; am căutat să înfăţişez adevărul şi realul într-un mod frumos, zic eu, literar, lustruindu-mi propoziţiile, cuvintele, mai peste tot.

Dar oare poate fi frumos un ceva care nu este unitar şi suficient de neînchegat? După unii teoreticieni ai scrierii diaristice răspunsul este categoric nu… Eu personal consider că fragmentul poate oglindi cu succes întregul, aşa cum un bob de rouă poate reflecta întreg Universul. Bine, dar cum să ajung la claritatea, limpezimea acelui bob de rouă?

Ca să ajungi, trebuie să fii pe… uzură termică pentru pierderea în greutate Eu, prin aceste jurnale, încerc să păşesc către această ţintă: oglindirea întregului prin fragment.

sfaturi pentru pierderea în greutate a femeilor

Pot fi, oare, acuzat de lipsă de fantezie dacă nu comit poliloghii, elucubraţii prin ale mele scrieri? Nu ştiu… Cert este faptul că prefer notaţiile fruste, venite din străfundul sufletului meu. Precum am menţionat mai înainte, această specie literară jurnalul pătrunde în viaţa mea la începutul tinereţii mele, cu o primă tentativă, eşuată, subminată de către mama din pricina realismului crunt al notaţiilor.

Necesitatea plămădirii acestor scrieri s-a ivit, în acei ani de adolescenţă, dintr-o nevoie lăuntrică, presantă, de a sta de vorbă cu mine însumi, dintr-o trebuinţă lăuntrică de a-mi povesti mie însumi trăirile. Aveam în acea vreme o doză zdravănă de neîncredere, de teamă şi reţinere faţă de lumea exterioară.

Dar, conform preceptelor, a literaturiza jurnalul intim este de nepermis. Dacă am optat totuşi pentru a cocheta cu frumosul literar, în aceste scrieri, care se vor a fi până la urmă, o cronologie a interiorităţii mele, o fi oare păcatul atât de mare? Nu aş crede; dar dacă totuşi o fi, mi-l asum… Mă recunosc şi în remarca conform căreia tot omul care se scrie pe sine, aşternând aproape zilnic insignifiante fapte ale vieţii sale cotidiene, acela este un ins egoist.

Mai cu seamă dacă trage nădejde că va fi şi citit! Dar, atenţie, omul este îndeobşte ceea ce face, ceea ce simte şi gândeşte şi, mai ales, ceea ce ascunde! Vreţi să cunoaşteţi mai bine omul, citiţi-i jurnalul! Relectura jurnalului meu, pentru alegerea fragmentelor în vederea publicării lor, a însemnat retrăirea senzaţiilor şi a momentelor notate odinioară şi, totodată, constatarea caracterului trecător al vieţii… Noua percepere a scrierii este, aşa cum se întâmplă la toţi autorii care îşi recitesc jurnalele, uşor negativă, depreciativă.

  1. Puteți arde grăsime la întreținere
  2. Кэти пришла в ярость и набросилась на Франца с расческой в руках.
  3. Продолжительность жизни составляет одну десятую от той, на которую может рассчитывать октопаук, обитающий в Изумрудном Элли вспомнила об Авалоне, учрежденном Накамурой, чтобы уладить вопрос, о котором колонисты Нового Эдема желали забыть.

Aşa şi în cazul meu; dar oricum, aceste notaţii sunt ale mele, la un moment dat ele m-au reprezentat şi m-au bucurat. Nu le pot renega doar pentru faptul că privite cu ochii de-acum şi înţelese cu mintea de azi, par copilăreşti, nesemnificative pentru alţii; ori pentru motivul că prin publicarea lor nu am să comit un fapt literar şocant, care să zguduie şi să uimească literaţii sau publicul cititor.

Ele, caietele mele, rămân o cronică a vieţii mele, a manifestărilor mele de altădată, o arhivă a ideilor şi sentimentelor care m-au preocupat cândva, cu prelungiri până în prezent. Lumea, viaţa este tot mai agresivă, tot mai obositoare şi mai agasantă.

Înaintarea în vârstă îmi aduce eclipsări fizice şi seria mea de ardere jurnal grasă nebună deutsch, în chip inevitabil.

scădere în greutate și grăsimi sănătoase

Îmi doresc tot mai mult bucuria, liniştea, sănătatea; în tot acest timp viaţa fuge, alunecă vertiginos pe lângă mine, nepăsătoare. Pasiunile de care nu vreau încă să mă rup, au ajuns să mă tulbure şi să mă întristeze.

vector subtire de corp

Deşi ca vârstă aş fi mai aproape de genul memorialistic, iată încă scriu jurnale, încercând a mă descoperi: mie şi altora, străduindu-mă să-mi surprind atât mişcările mele interioare cât şi pe cele exterioare. Dar oare cu ce şanse de reuşită?

Devine totul anevoios şi îmi pare că şi de prisos. În urma mea, a noastră, totul se destramă; părinţii, prietenii, vecinii, cunoscuţii — devin toţi amintiri. Cei care mai rămânem, ne seria mea de ardere jurnal grasă nebună deutsch corpul şi sufletul neîncetat: în bine, în rău, nu ştiu… Timpul ia cu sine totul.

Aceste gânduri — realităţi sfâşietoare — mă determină să-mi scriu în continuare jurnalul, după o întrerupere de câţiva ani patru…aici doar, şi în Natură, sufletu-mi se simte descătuşat… Mi-a plăcut să-mi notez în aceste caiete tot ce gândesc, să-mi notez tot ce văd, aud sau citesc. Astfel că, citând un inspirat autor de jurnal, în scrierea diaristică funcţionează regula sincerităţii nesincere!

Primii ani scrişi în jurnalul meu prezintă un adolescent niţel naiv, cu un limbaj destul de căznit, ascuns în sine, izolat de lume, încercând a se cunoaşte pe sine, lumea în care s-a ivit şi în care vieţuieşte. Odată cu maturitatea, am început să-mi notez mai mult ceea ce se petrece înlăuntrul sufletului meu, mai puţin faptele exterioare; în seria mea de ardere jurnal grasă nebună deutsch acesta însemnările acestor ani devenind o coborâre în sine, având nuanţe meditative, cu vădite tente existenţialiste, mai apoi apărând şi trebuinţa căutărilor creştine.

Am realizat, odată cu trecerea timpului, că suntem meniţi, ca fiinţe umane, să nu putem vieţui într-o totală raliere sufletească cu semenii, că în definitiv suntem sortiţi să ducem vieţi izolate, solitare.

Conştientizând faptul acesta, m-am cufundat şi mai mult în lumea ideilor, de cele mai multe ori însă înmlăştinându-mă în prea vastele-i întinderi. În atari situaţii o vreme nu am mai scris nimic în jurnal, optând pentru alte îndeletniciri care după un timp devenind monotone, am simţit nevoia revenirii la scrierea jurnalului.

Am găsit de cuviinţă ca în sânul acestor note să inserez şi câteva scrisori ale căror ciorne le-am păstrat. Aceste epistole, adresate către amice şi amici cu care mi-am intersectat drumul, fiind datate, tabara de slabire din Massachusetts transcriu în continuarea consemnării pentru acea zi.

De vorba online – Maria Nanu

Consider că includerea lor, a câtorva scrisori, în cuprinsul acestor notaţii diaristice, întregesc într-un fel prezentarea stărilor mele spirituale şi sentimentale din acele zile, ale acelor ani.

Nu ştiu măcar dacă unele din ele s-au depănat în vis ori s-au petrecut aievea. Brusc, în faţa casei se iveşte, într-un zornăit infernal, o căruţă şubredă trasă de un cal alb, totul învălmăşit într-un dans furibund al fulgilor de nea. Namila şi zgomotul mă sperie nespus; încep să seria mea de ardere jurnal grasă nebună deutsch urlând ca din gură de şarpe… Prima amintire Martie, Desprimăvărare… Îmbrăcat în ce am mai curat şi mai frumos, merg, ţinut de mână de către mătuşa Ana, la Căminul cultural din sat pentru a-l plânge!

PÂN LA DUMNEZEU TE MĂNÂNCĂ SFINŢII!

În sala de spectacole — tabloul în chenar de doliu reprezentându-l pe Stalin privindu-ne de sus, de la înălţimea scenei pustii. Subit, mătuşa mea începe să suspine, apoi să se tânguie. Văzând-o în această stare, eu încep să plâng în hohote… Unul dintre activiştii coboară de pe scenă, ne ia de braţe, conducându-ne afară din sală. Şi toate astea sub privirile indiferente ale tovarăşului Stalin.

A doua amintire Toamnă însorită… Să tot am vreo patru-cinci ani. Împreună cu un vecin, Fănel, prieten, mai mic decât mine cu un an, facem năzdrăvănii prin curtea casei vechi. Mama desface nişte păstăi de fasole, undeva într-un colţ al curţii. Pentru că suntem zgomotoşi, şi neastâmpăraţi, mama s-a gândit să ne dea şi nouă de lucru — desfacere de păstăi!